De ce tradițiile venite de la satul din vechime nu își găsesc locul în orașul din modernitate?
Ar fi frumos să vedem mai multe nunți în stil tradițional, la care să ai senzația că ai călătorit înapoi în timp. Ca o poveste veche, cu mirii și alaiul îmbrăcați în costum național, respectând tradiții din zona satului din care se trag familiile lor, învățate de la străbuni, în mici bisericuțe de lemn ridicate pe vreun vârf de deal, cu horă în curtea casei bunicilor și bucate tradiționale scoase din cuptorul de lut. Din păcate mirii în ziua de azi țin tradițiile fără a le cunoaște însemnătatea, doar pentru că așa își doresc părinții, pentru că așa le-au ținut bunicii la rândul lor. În acest caz, e preferabil să vedem tradițiile adaptate la modernitate. Viața din satul din vechime era foarte diferită de viața pe care o ducem acum, în orașul modern.
Tradițiile se bazează pe legăturile dintr-o comunitate restrânsă, unde toți sătenii se cunoșteau între ei.
Nunta era o afacere între părinții mirilor, pentru a mări averile familiei (pământuri, zestre). Statutul social era unul foarte important și era reprezentat prin persoanele pe care mirii (sau părinții mirilor) îi alegeau ca nași și belșugul prezent la cununie. Toate deciziile erau luate de tații mirilor și de naș, pentru că erau bazate pe un model de societate patriarhală.
Mireasa era un bun a cărui valoare stătea în zestre, capacitatea de a face copii sănătoși și de a avea grijă de ei și de casă. Familia miresei oferea zestrea și se ocupa de organizarea nunții, ca mulțumire că după nuntă va fi îngrijită de familia mirelui (face parte din familia mirelui, le poartă numele, nu mai este responsabilitatea financiară a tatălui ei).
La fiecare pas li se amintește mirilor că viața lor se schimbă: mireasa va avea grijă de casă și copii iar mirele va trebui să devină „capul familiei”.
În zilele noastre, majoritatea mirilor sunt adulți și plătesc singuri pentru nuntă, astfel luând singuri deciziile pentru organizarea nunții, alegând ce sfaturi să ia în considerare.
Pețitoarele
Erau femei care cunoșteau detaliile vieților familiilor din sat și făceau perechi ce li se păreau potrivite între tineri.
Acum au fost înlocuite de aplicații de dating și platforme de socializare (dacă mirii nu se cunosc prin prieteni comuni sau în localuri).
Nașii
Erau aleși ca părinți spirituali ai tinerilor, pentru a-i îndruma în căsnicie. Pentru a-i convinge să le fie nași mirii le dăruiau ploconul (un dar, care dacă nu era destul de îmbelșugat era refuzat).
În zilele noastre, mirii aleg ce dar să le facă nașilor, în semn de apreciere că le vor fi alături la început de drum și cu sfaturi pe parcursul vieții.
(Găsiți o idee mai inedită în articolul Cadoul pentru Nași.)
Nașii ar trebui aleși pentru rolul lor moral (de a-i îndruma pe miri) și nu după capacitatea lor financiară (care poate fi preluată de alte persoane implicate în organizarea nunții)
Zestrea
Era negociată de părinții mirilor înainte de logodnă. Se făcea o foaie de zestre, o listă cu toate bunurile oferite pentru tineri, ca un contract ce se oficializa de către preot.
Acum, mirii aleg cum vor să își împartă bunurile, după regimul matrimonial la care vor să ia parte atunci când fac căsătoria civilă. Citiți mai multe în articolul despre Regimul Matrimonial.
Chemarea la Nuntă
Mirii mergeau din casă în casă cu o ploscă de băutură, iar cei care acceptau să bea confirmau prezența lor la nuntă. Era invitat întreg satul, pentru că toți sătenii se cunoșteau între ei. Ar fi fost considerată o insultă ca cineva să fie omis.
În ziua de azi, se oferă invitații tipărite, în stilul nunții. Invitația e primul contact pe care invitatul îl are cu nunta și îi oferă o idee despre atmosfera evenimentului la care urmează să participe (rustic sau elegant, tradițional sau personalizat, în interior sau exterior, cu multe sau puține persoane în funcție de locație). Se invită familia, prietenii și colegii apropiați. Aflați mai multe din articolul despre Invitați sau articolul despre Cum se Formulează Invitația.
Locația
Era casa părinților miresei, unde femeile din familie pregăteau festinul de mâncăruri tradiționale (destule pentru întreg satul) și curtea era pregătită pentru horă și joc. Gospodinele se mândreau cu bucatele preparate, cu cât de curată era casa și cât de frumos decorată. Pomul de nuntă era împodobit cu panglici colorate, zurgălăi, ciucuri, iederă, năframe, colaci, mere, pere, nuci și era purtat în fruntea alaiului, iar după întoarcerea acasă de la biserică, era expus în vârful acoperișului sau la gardul casei miresei.
Astăzi, mirii închiriază restaurante, săli de bal, corturi de evenimente sau săli festive de la hoteluri, care preiau responsabilitatea de gazdă de pe umerii mirilor și a familiilor lor. Astfel cu toții se pot bucura de eveniment, alături de invitați. Decorul e oferit de locație, designeri sau firme specializate în închirierea de decoruri pentru evenimente. Miresele pot alege între o mulțime de stiluri și se pot inspira de pe Internet, urmând tradiții internaționale. Iar meniul e influențat tot mai mult de bucătării din jurul lumii. Accentul se pune mai mult pe personalizare și unicitate, decât pe a face lucrurile precum le-au făcut bunicii, părinții și restul persoanelor din sat.
Starostele
Era cel care se ocupa de bunul mers al nunții din toate punctele de vedere. Cunoștea toate tradițiile, știa programul ce trebuia urmat, făcea anunțurile.
Acum poate fi înlocuit cu reprezentantul unei firme de organizare de nunți, șeful de sală al locației sau chiar dj-ul.
Gătitul Miresei
Era un ritual care să o pregătească pe mireasă pentru schimbarea ce urma să vină, reprezenta ruperea ei de casa părintească. Era ajutată să se îmbrace de către nașă și druști (domnișoarele de onoare). Rochia albă reprezenta puritatea miresei, iar voalul o proteja de spirite rele și ghinion. În general mirii de astăzi locuiesc deja împreună, sau la casele lor înainte de nuntă, adică despărțirea de familie s-a făcut cu o altă ocazie și nu mai trebuie să „bocească” în ziua nunții.
Faptul că femeile din viața ei o ajută pe mireasă să se pregătească e ca să fie alături de ea într-un moment frumos și important. Rochiile de mireasă din zilele noastre pot avea corsete sau șireturi, pe care mireasa nu le-ar putea lega singură. Multe mirese optează pentru makeup artist și hair stylist profesioniști și câteodată înlocuiesc voalul cu coronițe din flori, bijuterii sau alte accesorii.
Bărbieritul Mirelui
Reprezenta faptul că mirele devenea bărbat și că urma să fie responsabil de întreținerea și conducerea casei lui, a soției și a copiilor. Acum soțul și soția împart responsabilitățile vieții împreună, relația lor bazându-se pe egalitate.
Dansul lui Iasia
La ceremonia religioasă, în jurul altarului, mirii încercau să se calce reciproc pe picioare. Conform superstiției, cel care reușea primul ar fi fost cel care avea ultimul cuvânt de spus în căsnicie. Acest obicei probabil a apărut din cauză că femeile își doreau să aibă un cuvânt de spus în deciziile luate în casă. Acum succesul în căsătorie depinde de capacitatea soților de a comunica, de a lua decizii împreună și de a-și respecta reciproc părerile.
Furatul Miresei
O altă tradiție în care mireasa era tratată ca o proprietate: un grup de invitați tineri (burlaci) răpeau mireasa pentru a șantaja mirele (sau nașul) pentru a primi în schimbul ei bani sau băutură. Prețul se negocia, „hoții” încercând să crească valoare miresei, iar mirele și nașul încercând să rămână cu cât mai mulți bani în buzunar. Răscumpărarea acesteia cădea în atribuțiile nașului până la 12 noaptea, iar apoi aceasta devenea ”problema” mirelui. În timp ce tatăl miresei stătea liniștit pentru că aceasta nu mai era responsabilitatea lui.
Tot mai mulți miri aleg să sară peste această tradiție pentru a se putea bucura mai mult de petrecerea din ziua nunții.
Darul pentru Miri
În vechime, starostele striga în gura mare sumele de bani oferite de fiecare familie ca dar pentru miri, lăudându-i pe cei care ofereau sume mari și umilindu-i pe cei care nu își permiteau să dea prea mult, pentru a-i obliga să scoată mai mult din punguță.
Astăzi, bunul simț și bunele maniere ne învață că subiectul banilor e unul tabu. Iar prezența invitaților la nuntă nu trebuie prețuită după ce aduc cu ei în plic.
Aflați cum ar trebui abordată problema Cutiei de Dar pentru Miri din articol.
Aruncarea buchetului
Punctul culminant în viața unei fete era considerat momentul în care se mărita. Dacă „afacerea” cununiei era făcută cu succes, mireasa se mărita într-o familie înstărită, care putea să o întrețină pentru restul vieții. Cea care prindea buchetul era următoarea la rând să se căsătorească și astfel norocul miresei e transmis mai departe.
În zilele noastre, mireasa poate arunca buchetul ca simbol ce să le poarte noroc prietenelor ei în a-și găsi un soț cu care să se potrivească, un partener bun cu care să își împartă viețile. Și astfel, să aibă și ele parte de fericirea pe care a simțit-o mireasa în ziua nunții ei.
Tăierea tortului
Reprezintă viitorul cuplului împreună, arată cum vor împărți totul în viață. În vechime îl serveau
invitaților pentru noroc, acum îl servesc pentru a sărbători alături de invitați fericirea lor.
Dezgătitul Miresei
Năframa și șorțul pe care mireasa le îmbrăca la sfârșitul nunții reprezentau noul ei loc în societate: legată de casă și îngrijirea ei, gătitul mâncării pentru familie, curățarea casei, îngrijitul copiilor. Mirele primea pălărie pentru că el trebuia să rezolve probleme înafara casei, să ia deciziile, să conducă familia, să administreze resursele financiare.
Acum mirii au drepturi egale și căsătoria trebuie să se bazeze pe respect reciproc. Trebuie să comunice, să ia decizii împreună și să împartă echitabil responsabilitățile.
Luna de miere
Părinții miresei ofereau mirilor timp de o lună după nuntă vin amestecat cu miere, pentru fertilitate. Mirii de astăzi aleg să petreacă o vacanță împreună pentru a sărbători noul început al vieții lor de soți.
Acum puteți alege tradițiile pe care doriți să le urmați, știind de unde se trag și urmându-le doar pe cele care se potrivesc.
Ar putea să vă mai intereseze și articolul despre Tradiții
Comments